Vernacolese

sabato, ottobre 14, 2006



UGUAGLIANZE SOCIALI (ovvero quello che è mio è mio, e quello….)
Assittati ‘nanzi a porta ‘ro partitu, ,nu socialisti
parlava cu’ dui cumpagni marxisisti:
Tutti quanti a na iessi chiù buoni e aiutà li puvirieddi.
nun potessi ca uno teni a panza chiena e natu si mori ri fami!
Chi zompa ‘a cena, e chi scialacqua cu’ parecchia lena,
chi teni a villa ‘o mari e chi rormi ‘de casi popolari.
Nui, ricia ‘o marchisista, ‘a m’aiutà la genti,
a ma livà a li ricchi e da’ ai nullutinienti!
Chiaritu ‘o ‘ndindimientu, ‘o marchisista addummannavu
‘o socialista: - Ricimi, cumpagnu Franciscu, chinni facissi
si rui belli cavaddi avissi? – Unu mo’ tinera i, e l’atu, ‘o rialera
a nu puvvirieddu ‘pi gi a fatià!
Pimm’è a na jessi tutti uguali! - Risposi ‘o socialista.
Cummi si’ buonu – Li ressi l’atu marchisista! Si propriu ‘nu cumpagnu!
E si tinissi roi casi chi facissi?, Una ‘a risalissi?
-Senza ringi pinsà roi voti! - Bravu! – li risposi ‘o cumpagnoni!
Mo’ t’addummannu nata cosa e po’ basta: - Si tinissi rui piezzi ri terra,
chi n’gi faccissi? - A nu’ salarriatu, nu piezzu, l’avessi rialatu! -
Risposi ‘mbittutu ‘o soclailista.
- Sopi ‘a facci ri la Terra ‘nge bisuognu ri genti altruisti
cumma a nui socialisti! -
…E si tinissi… -eh, ‘mo basta! M’a stracquatu!
- Aspe’ si tinissi roi automobili chi…
- Ah! ‘Mo a ia firnisci! Chedde ‘e tengu veramenti!
E machini nun so’ socialisti… e nunn’ è davu a nisciunu!
Cu’ stu cuvernu, ‘na ma sta attienti
ca’ l’arrobba sparisci cu’ nu ‘nnienti!