Vernacolese

martedì, ottobre 31, 2006


‘O CAMPUSANTU

Assumiglia a ‘nu giardinu
‘o campusantu ri Mulitiernu!
Quannu tornu a’ austu
vavu a visità e muorti
e, ‘a parti lu rilori,
‘ngi provu ‘ustu.
Qannu ti fai ‘o viali cu’ e cipressi
cumm’e ‘nda na villa trasessi.
Passato ‘o cancieddu, ti truovi
‘ndo viali, ca ti porta
ai loculi ri li parienti.
I ‘e tengu a destra e a sinistra.
Ti uardanu cummi s’ avessiru
appena chiantu e lu soli cucenti
avessi assucatu cheddi lacrimi lucienti.
Li lapidi ianchi cumma ‘a neve
ti strenginu tra ‘nu latu e l’ atu
cummi ti vulesseru firmà
e addummannà ‘na cosa.
Po’ li mitti e fiuri frischi,
e’ guardi e chilli vulissi rici?
Niente! Sapinu tuttu.
‘O tiempu s’è firmatu e
nun ti rienti cuntu
ri quantu tiempu i’è passatu
tra ‘nu muortu e l’atu.
Abbasciu ‘o viali ‘nge ‘na chiesetta
ca nun teni pretesi,
ma teni sempi e luci accesi.
‘A notti scenni a luna
mienzu ‘e cipressi scuri
pi’ livà a la genti li pauri
e sopa a ‘na cangedda,
si senti ‘a risata ra ccuccuvedda.